Ruptura ligamentului incrucisat posterior (LIP ) este mult mai rara decat cea a ligamentului incrucisat anterior (LIA).
Noile ghiduri de tratament pentru leziunea ligamentului incrucisat posterior recomanda tratamentul conservator, adica fara a recurge la interventii chirurgicale, datorita faptului ca ligamentul incrucisat posterior participa cel mai putin la stabilizarea genunchiului in timpul miscarilor (are un rol activ doar in timpul hiperextensiei genunchiului).
In etapa initiala, tratamentul de reabilitare urmareste reducerea edemului (umflaturii) si recastigarea gradelor de mobilitate (miscare) articulara, evitand extensia maxima a genunchiului.
Odata atins acest obiectiv, vom trece la faza de recuperare a fortei musculare, in primul rand a muschilor care limiteaza hiperextensia, cum ar fi flexorii genunchiului si tricepsul sural. In acelasi timp, intarim cvadricepsul, in special cu exercitii excentrice, muschii trunchiului (importanti pentru stabilizarea globala a corpului), la care adaugam si exercitii de stabilitate si coordonare.
Dupa trecerea testului izokinetic (fara diferenta de forta intre cele doua membre inferioare ), trecem la faza de recuperare sportiva, cu exercitii de forta, functionale si de corectare a biomecanicii miscarilor.