Aceasta fractura, este un traumatism destul de frecvent in sport, in special la schi si afecteaza genunchiul in zona proximala (zona de sus) a tibiei. La fel ca si in cazul altor tipuri de fracturi, vindecarea depinde de natura si de gravitatea traumei. In unele cazuri este suficienta o perioada de imobilizare cu orteza, alteori este necesara o interventie chirurgicala pentru reducerea fracturii.
Simptome: pacientii acuza de obicei dureri, umflaturi (edeme) si au mobilitatea redusa la nivelul genunchiului, similar cu leziunile LCL (ligamentului colateral lateral), dar fara instabilitate asociata acestora.
Interventia chirurgicala nu este necesara in toate cazurile, o perioada de imobilizare urmata de un program de reabilitare medicala, fiind suficiente pentru a trata durerea si instabilitatea din genunchi, permitand pacientului sa-si reia activitatile anterioare.
Dupa incheierea perioadei de imobilizare, poti incepe programul de kinetoterapie, care consta in recuperarea mobilitatii genunchiului si intarirea musculaturii, respectiv a flexorilor si a adductorilor coapsei, a muschilor abdominali, precum si a cvadricepsului.
Odata ce ti-ai recuperat mobilitatea genunchiului, iar durerea si inflamatia s-au redus, poti trece la recuperarea completa a fortei, cu exercitii de intarire a cvadricepsului, flexorilor soldului si a muschilor gambei.
Dupa estomparea episoadelor de durere si inflamatie, poti trece la o faza a recuperarii, mai dinamica, care presupune exercitii de proprioceptie (control neuromuscular) si pregatire pentru alergare. Atingerea nivelului optim de pregatire reprezinta o conditie pentru continuarea recuperarii cu exercitii specifice sportului sau activitatii fizice pe care o practicai anterior.