Luxatia de clavicula (articulatia acromio-claviculara)

Home / Luxatia de clavicula

Aceasta afectiune consta in ruptura completa sau incompleta a ligamentelor, care unesc capetele acromionului si ai claviculei. Este asociata cu durere si imposibilitatea de a misca umarul.

Accidentarile la nivelul acestei articulatii sunt de obicei directe (cazatura pe umar, ciclism, fotbal, etc.), cu o presiune aplicata pe articulatie, de sus in jos.

Simptomele in luxatia de clavicula

Simptomatologia este caracterizata prin durere locala si deformare la nivelul articulatiei acromio-claviculare. Examenul radiografic va specifica pozitia exacta a articulatiei. Examinarea ecografica poate oferi informatii asupra leziunii ligamentelor si a gradului de severitate a luxatiei. Daca se suspecteaza leziuni ale coafei rotatorilor, este indicata efectuarea unui RMN de umar.

Tratamentul conservator presupune imobilizarea articulatiei pentru aproximativ 20 de zile. In acest fel, se permite vindecarea structurilor lezate, in cea mai buna pozitie. Dupa perioada de imobilizare, este necesara reabilitarea medicala, pentru a recupera miscarea completa a umarului si a fortei musculare a acestuia.

Daca luxatia a fost severa, este necesara interventia chirurgicala, pentru a repozitiona structurile articulare.

Kinetoterapia dupa luxatia claviculara

Afectiunile articulatiei acromio-claviculare sunt clasificate in functie de severitatea rupturii ligamentelor: complete si incomplete.

Programul de recuperare medicala dupa dislocarea claviculei, urmareste aceleasi obiective, indiferent daca ruptura/ rupturile sunt complete sau incomplete.

Fizioterapia incepe dupa perioada de imobilizare de 2-4 saptamani. Cel mai comun simptom este durerea, care poate persista pentru o perioada mai lunga de timp.

Programul de recuperare trebuie sa inceapa cat mai curand posibil, dupa indepartarea ortezei. In faza initiala, scopul principal este scaderea durerii, cu ajutorul mijloacelor fizioterapeutice (laser, tens, gheata, masaj). In parelel, incepem exercitii blande, fara durere, pentru restabilirea mobilitatii articulare. Odata recastigata mobilitatea completa a umarului, continuam cu exercitii izometrice, pentru intarirea musculaturii coafei rotatorilor si pentru stabilizarea scapulei (omoplatului).

In urmatoarea faza, vom introduce exercitii izotonice, de intarire a muschilor supraspinos si deltoid, precum si exercitii excentrice pentru muschii coafei rotatorilor (muschii care stabilizeaza articulatia umarului).

Etapa finala a recuperarii consta in reeducarea miscarilor, prin exercitii care presupun prinderea si aruncarea unor obiecte de diferite dimensiuni. Tot in aceasta faza, introducem si exercitiile de prevenire a reaccidentarilor.